Halina Lascăr

Halina Lascăr a constituit în alpinismul românesc o excepţie. La vîrsta cînd nici un bărbat nu a îndrăznit sa se apuce de căţărătură, în jur de patruzeci de ani, Halina a făcut-o, deşi în prealabil nu practicase nici un sport. A apărut printre alpiniştii secţiei Metalul Bucureşti în toamna anului 1963, făcînd cîteva „plimbări". În 1964, în aprilie, a urcat Valea Gălbenelelor, apoi Creasta Coştila—Gălbenele (Ion Chiciorea, Halina Lascăr şi Nicolae Moldoveanu), traseul Roşculeţ (Nicolae Moldoveanu, Halina Lascăr ş.a.), Furcile (Ladislau Biro şi Halina Lascăr), Creasta Picăturii; între 30 august şi 6 septembrie, cu Nicolae Moldoveanu a suit în Colţii lui Barbeş mai multe trasee, efectuînd şi o premieră. În acelaşi an a început să şi schieze. În 1965 a schiat toată iarna şi a mers pe mai multe văi cu zăpadă. După ce a trecut iarna, a repetat de mai multe ori traseele deja cunoscute, a participat la tabăra de căţărătură de la Padina, şi, ca o consecinţă, la 15 august, a făcut ascensiunea Fisurii Artei din Cheile Bicazului, grad VI B (Halina Lascăr ş.a.), iar la 21 august a escaladat în cap de coardă Fisura Mult Dorită, grad VI A, fiind prima femeie cap de coardă pe acest traseu, secund fiind Nicolae Moldoveanu. În urma unei fracturi căpătate la schi în martie 1966 a trebuit să renunţe la căţărătură.